Such a perfect day

22 March, 2016

Când închid ochii seara şi Moş Ene nu reuşeşte să ma ia în braţe, încerc să schimb polarizarea gardului electric de gânduri şi emoţii care nu-mi dau pace.

Una din tehnici e să mă las purtat de imaginaţie într-o dimineaţă aşa cum nu există în realitate. Soarele îmi bate direct in pleoape şi mă ademeneşte să le deschid până când îi cedez. Mă uit buimac în jur şi văd pe geam oceanul. Un vinil începe să se rotească cu foşnituri apoi de pe suprafaţa lui sculptată ies notele muzicale ale unei piese pe care-mi amintesc că am adăugat-o în lista mea de favourites din youtube dar pe care n-am mai ascultat-o de atunci. Şi-mi zic în sinea-mi – asta nu poate fi adevărat! Mă uit curios pe geam şi afară pe strada îngustă nu e ţipenie de om. Se aud doar valurile şi merg ademenit către ele. Pe plajă e un bar din lemn cu acoperiş de stuf – dacă vă amintiţi Vama în mijlocul lui mai înainte să se se strice. Diferenţa e că la mine pe plajă nu se vorbeşte româneşte, iar cei 2 barmani care cred că sunt soţ şi soţie nu mă distrag cu conversaţia lor şoptită. Îi ascult în limba lor indescifrabilă şi să le fac poze pe furiş în timp ce-mi prepară un cocktail colorat pe care l-am arătat cu degetul în meniu. Cred că e o combinaţie de mango, fructul pasiunii si încă o esenţă verde care sper că nu e avocado! E bun, dulce şi puţin înţepător – probabil de la Schweppesul cu lime. Lângă bar e un hamac agăţat de 2 palmieri care sunt unicii intermediari ai nisipului cu cerul.

Mă cocoţ în el şi mă simt legănat de briza oceanului într-un perpetuum pendulum mobile. Habar n-am cât e ceasul iar asta nu poate fi adevărat! Răsfoiesc dezinteresat o carte mică cu poezii scurte de Shakespeare. Engleza sună bine dar e prea întortocheată aşa ca prefer să-mi acopăr faţa cu cartea şi să mă îmbăt cu mirosul hârtiei învechite. Nu vreau să mă las pradă somnului, toate simţurile îmi sunt copleşite şi gândurile au primit concediu de odihnă. Poftele mele senzoriale pălesc sub greutatea pleoapelor… mă simt din ce în ce mai greu… balansul hamacului îmi seamănă acum cu dansul unei barci leneşe pe valuri line… mă las purtat spre larg… şi adorm dus………….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: