Despre discriminare

17 March, 2016

Sunt un bărbat, alb, creștin, heterosexual și aparțin naționalității majoritare dintr-o țară europeană. Am foarte multe motive să mă consider un tip al naibii de norocos. Toată viața am trăit într-un confort al aparteneței by default la majoritatea majorităților. Dacă nu v-ați convins, recitiți în gând dar în opoziție de sensuri enumerarea din prima propoziție.

Ca să completez într-o notă subiectivă descrierea de mai sus, mă consider un tip cu precădere tolerant care acceptă de obicei fără grimasă orice diferență de culoare a pielii, aspect, orientare religioasă, sexuală, etc. Am scăpări, ca probabil mulţi alţii care mă fac să mă-ntreb – ce anume ne împinge să discriminăm cu vorba, cu fapta sau cu gândul?

Acum câțiva ani, trecând pe lângă hotelul Hilton (fost și actual Athénée Palace) am remarcat ceva ieșit din comun. În fața ușilor rotative de la intrare, îmbrăcat în uniformă de lobby boy și atent îngrijit era un bărbat negru. Pe moment, dar ce zic eu pe moment, și acum!, primul gând care-mi vine în minte este că managementul hotelului de 5* a speculat o “tradiție” din perioada colonială și a ales un bărbat de culoare care să-i întâmpine pe business-men-ii preponderent albi în holul hotelului. Asta pentru a le induce la un nivel de nerostit sentimentul de superioritate. Asta are cel mai mult sens în mintea mea! Alte răspunsuri de genul – pură coincidență, bărbatul negru trebuie să fi fost cel mai calificat pentru job, sau – un manager de HR cu rude în Africa să fi angajat pe românește o rudă îndepartată – le găsesc doar gânduri secundare care vor să salveze cu forța aparențele. Și când forțezi cu orice preţ anti-discriminarea, nu faci decât să accentuezi diferențele.

Acest episod care ar putea friza lejer rasismul în ochii puritanilor, mă conduce către un răspus: diferențele rasiale și consecințele lor sunt date de către un raport inegal de forțe care se cere reconfirmat sau reglat. Ce vreau să spun cu asta, negru pe alb? Că Albul care a cam scris istoria de la antichitate încoace și a avut atât inteligența cât și resursele necesare să exploreze și să exploateze globul din colț în colț și-a construit un PR atât de beton, încât de bună vreme încoace Albul e sinonim cu Master. (paranteză: unui prieten de-ai mei care lucrează în Nigeria, angajații negri de pe șantier îl striga Master când ei vor de fapt să spună Mister)

Cam șubredă teoria, nu? Așa mă gândeam și eu… trebuie să mai fie ceva! Gândind doar în raport de care-pe-care sunt ușor de contrazis de către cititorii de culoare. Risc să fiu catalogat drept un alt alb snob care-și vede partea plină a istoriei.

Și-atunci răspunsul, privind situaţia din exterior, cred că stă în nefamiliaritate. Tindem să negăm, să respingem, să judecăm ce nu ne seamănă. Ca și cum esența tribului nostru e pusă în pericol în momentul în care intrăm în contact cu alte triburi și cu obiceiurile lor. Poate să fie felul evoluției de a ne planta în ADN o rezistenţă care să ne împiedice să încrucișăm rasele!? Suntem oare buni așa cum suntem, fiecare rasă, minoritate cu aptitudinile specifice culorii, tradiției și culturii ei încât amestecându-le n-am face decât să diluăm trăsăturile dominante?

Oricare ar fi răspunsul, până nu înțelegem că suntem toți (veniți dintr-) o apă și (ne ducem într-) un pământ, ne merităm soarta. Dumnezeu oricum ne iubește la fel pe toți, de ce să fim noi mai cu moț?

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: