Vis

20 May, 2007

Nu stiu cum a inceput. Dar. – eram intr-un oras pe modelul celor antice. Adica. Preponderent constructii din piatra, cu coloane (in stil doric, ionic, corintic – haha!) asa, si cu vanzatori ambulanti pe strazi, cu cosuri si toate cele. Detalii. Tema visului – fuga. De cine ? Banal – de oameni care vroiau sa ma prinda. Alt hãituit este Pepsik (aka Alexandru) care e si el cautat cam de aceeasi oameni. Ideea era, bag de seama, sa nu fim vazuti impreuna, ca ne gineau aia si o puneam rau de tot. Da’ uite, ca reusim, cumva, sa scapam de ei. Ne despartiseram. Si eu, ascuns dupa o coloana, ii vedeam in masina lor (erau 2) cum se tot uitau dupa el. La un momendat apare si omul Alexandru langa mine, el nepitit fiind. Ii soptesc, din “ascunzatoare” ceva gen, uite-i acolo… si cand ma uit inspre ei, baietii rai, exact cu ochii pe el. Si el, privindu-i, resemnat, zice “da, m-au vazut :(“. Acum incepe fuga propriu-zisa. Sunt urmarit, constant. Reusesc sa iau avans, sunt bun la asta. Ma uit, simt cum toata lumea comploteaza cu ei impotriva mea. Nu mi-e bine. Fug. Ma ascund. Stau. Astept. Ma simt vulnerabil stand in acelasi loc. Ajung intr-o casa… a cuiva, si rog daca pot sa folosesc o camera in care nu statea nimeni. Era evident ca ma ascundeam dar … doamna(?) accepta… Nu uitam orasul primitiv, da? Intre timp (fffhhhhhooooooop) se face noapte. Nu stiu daca am visat anume cum s-a ajuns la asta… dar sunt alergat. de un diavol. Jur. Nu mi-e frica. mai mult decat imi era cand eram urmarit de oameni(?). Pastrez distanta constanta dintre noi. Alergarea nu ma consuma, nu necesita efort. In dreapta nu m-am uitat, dar in stanga mea, in noapte, e un abis plin cu lava. Nu stau mult pe ganduri. Ma asez cu spatele la groapa, il privesc pe diavol apropiindu-se (e rosu! si musculos, dar mic de inaltime, mai mult nu pot sa spun – [gen impii din heroes3 ?]). Decizie: ma arunc pe spate, in abis. Il privesc cazand. Ma concentrez pe cadere. Dureaza. Mi se pare o decizie foarte buna. Nu simt cum ating lava. Nu mor. Devin inger. Am aripi si zbor. Cu toate ca mai mult plutesc pentru ca nu falfai din aripi. btw – am aripi!! Acum sunt undeva deasupra abisului si-l vad in departare pe drac. Nu sta nici el mult pe ganduri (cam pe ffw visu’ asta) si sare. Il vad cum cade in lava. Se mistuie. Nu devine inger. Ma gandesc, de ce ?! Chiar ma gandesc de ce !? Imi trece prin cap cum a judecat Dumnezeu asta ? In fond dracul vazuse in salt salvarea mea si a sperat si el la asta. Isi dorea sa fie inger. Practic il abandona pe Satan pentru tabara cealalta. Dumnezeu insa l-a refuzat. Trec peste gandurile astea, si plutesc mai departe. Raman inger.

Si zbor…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: