Acum mi-am petrecut sfarsitul vietii

4 February, 2007

Pe scurt si de rau despre “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, (inca!) un film foarte, foarte romanesc.
Stau cu mana in barbie si ma gandesc de ce parte din film sa leg titlul ca sa-mi dea si mie niste sens… dar nu reusesc. Nu reusesc nici daca iau mana din barbie! Dar poate nereusita nu e numai din partea mea, ci si din partea celor responsabili cu realizarea filmului (nu stiu pe cine sa dau vina anume cand ceva nu-mi place in filme – ar trebui sa citesc nomenclatorul de functii / taskuri in cinematografie).
Actorii sunt in regula, pentru niste actori romani. Am niste nominalizari la categoria “Cea mai robotica si fara de interpretare voce”, la categoria “Hai sa exageram cu vulgaritatea ca sa reflectam realitatea” si asa mai departe, dar nu e greu sa-i recunoasteti din film. Necazul e ca greselile astea se repeta de la film romanesc la film romanesc. Nu stiu ce vrea consumatorul de film de la un film romanesc, dar eu unul profit de acest pahar umplut si declar pe propria raspundere ca la urmatorul film .ro la care vad
– nuditate;
-vulgaritate;
-revolutie si ceausescu;
-simboluri trase de par; etc. trebuie sa omor ceva. Ca sa balansez moartea treptata a sufletului la fiecare oftat care-mi este cauzat de vreo scena sau de vreo replica.

Mi-a AJUNS! Mi-a ajuns sa vad realitatea din jur sau din trecut in filme infinite care nu spun nimic. Ca si asta. Film: o insiruire de elemente cheie, asezate chipurile strategic in cadre, care sa induca realitatea de pana-n 89. Din memorie :
– calimara de cerneala,
– “e de la ei”;
– sticlele de 1L de lapte (goale);
– pickupul;
– fierul de calcat, etc.
Uniformele nu se pun ca sunt la vedere (nimic subliminal). Totul asezat intre niste personaje fara personalitate. Seci. S-au scremut atat sa gaseasca o sumedenie de remindere ca sa le ambaleze intr-un subiect fara esenta. Degeaba. Si iarasi, efortul pentru simbolistica (fata la sfarsit pleaca pe vapor – libertate, copii incearca sa omoare broasca cu piatra – asta n-am reusit sa descifrez)

Inca ma intreb. Cum poti sa zici “Stop! Perfect” ca regizor, dupa scena in care, cei 2 fugari ajung la Dunare, si el o intreaba pe ea: “Ai ceva sa-mi spui?”, si ea zice “Nu”. Ce e perfect in scena aia fara rost? Eu as fi zis mai degraba : “Perfect. Taiati-o. Nu intra in film!”. Si cu un mic bonus : “Tu, actor nereusit, tai-o si tu. Daca nu o tai, te tai eu. Tais-toi!”.
Am zis “pe scurt”. Inchei.

De bine: prestatia Dorotheei Petre din rolul Matei Eva. Pacat ca personajul a fost difuz.

Jos Ceausescu! Jos filmele romanesti cliseiforme! Oleeeeee-oleeee-ole-oleeeeeeee!!

PS: Melodia e obsedanta. Inteligenta miscarea.
Si inca ceva : va rog dati naibii microfoanele alea mai incet. Se aude tot! Sunetul de fond e la maxim! Deranjeaza. Sau face parte din “mesaj” ?!?

One Response to “Acum mi-am petrecut sfarsitul vietii”

  1. Acelasi' Says:

    Interesant mod de a privi acest film insa cred ca experieta traumatizanta prin care tocmai ai trecut te-a influentat cand ai scris aceste randuri.
    Oricum trebuie sa recunosti ca melodia chiar daca este omniprezenta in film e chiar tare…
    Si la faza cu microfoanele sa fim seriosi, la cate filme nu ti-ai dorit sa auzi si tu ce auzzeau personajele si te apropiai de pc crezand ca asta o sa rezolve problema.
    In incheiere iti recomand “Balanta” un film super dar cu ceva nuditate si vulgaritate.
    P.S. Noi sa fim sanatosi


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: