Vis

Nu stiu cum a inceput. Dar. – eram intr-un oras pe modelul celor antice. Adica. Preponderent constructii din piatra, cu coloane (in stil doric, ionic, corintic – haha!) asa, si cu vanzatori ambulanti pe strazi, cu cosuri si toate cele. Detalii. Tema visului – fuga. De cine ? Banal – de oameni care vroiau sa ma prinda. Alt hãituit este Pepsik (aka Alexandru) care e si el cautat cam de aceeasi oameni. Ideea era, bag de seama, sa nu fim vazuti impreuna, ca ne gineau aia si o puneam rau de tot. Da’ uite, ca reusim, cumva, sa scapam de ei. Ne despartiseram. Si eu, ascuns dupa o coloana, ii vedeam in masina lor (erau 2) cum se tot uitau dupa el. La un momendat apare si omul Alexandru langa mine, el nepitit fiind. Ii soptesc, din “ascunzatoare” ceva gen, uite-i acolo… si cand ma uit inspre ei, baietii rai, exact cu ochii pe el. Si el, privindu-i, resemnat, zice “da, m-au vazut :(“. Acum incepe fuga propriu-zisa. Sunt urmarit, constant. Reusesc sa iau avans, sunt bun la asta. Ma uit, simt cum toata lumea comploteaza cu ei impotriva mea. Nu mi-e bine. Fug. Ma ascund. Stau. Astept. Ma simt vulnerabil stand in acelasi loc. Ajung intr-o casa… a cuiva, si rog daca pot sa folosesc o camera in care nu statea nimeni. Era evident ca ma ascundeam dar … doamna(?) accepta… Nu uitam orasul primitiv, da? Intre timp (fffhhhhhooooooop) se face noapte. Nu stiu daca am visat anume cum s-a ajuns la asta… dar sunt alergat. de un diavol. Jur. Nu mi-e frica. mai mult decat imi era cand eram urmarit de oameni(?). Pastrez distanta constanta dintre noi. Alergarea nu ma consuma, nu necesita efort. In dreapta nu m-am uitat, dar in stanga mea, in noapte, e un abis plin cu lava. Nu stau mult pe ganduri. Ma asez cu spatele la groapa, il privesc pe diavol apropiindu-se (e rosu! si musculos, dar mic de inaltime, mai mult nu pot sa spun – [gen impii din heroes3 ?]). Decizie: ma arunc pe spate, in abis. Il privesc cazand. Ma concentrez pe cadere. Dureaza. Mi se pare o decizie foarte buna. Nu simt cum ating lava. Nu mor. Devin inger. Am aripi si zbor. Cu toate ca mai mult plutesc pentru ca nu falfai din aripi. btw – am aripi!! Acum sunt undeva deasupra abisului si-l vad in departare pe drac. Nu sta nici el mult pe ganduri (cam pe ffw visu’ asta) si sare. Il vad cum cade in lava. Se mistuie. Nu devine inger. Ma gandesc, de ce ?! Chiar ma gandesc de ce !? Imi trece prin cap cum a judecat Dumnezeu asta ? In fond dracul vazuse in salt salvarea mea si a sperat si el la asta. Isi dorea sa fie inger. Practic il abandona pe Satan pentru tabara cealalta. Dumnezeu insa l-a refuzat. Trec peste gandurile astea, si plutesc mai departe. Raman inger.

Si zbor…

A1745

Lavinia

Blonduta si timida. Miniona pana-n maduva oaselor. Are inele de argint pe 60% din degetele mainilor. Toate inelele sunt la fel de banale si lipsite de sens. Probabil undeva o asteapta un baiat la fel de timid, retras, cu care se intelege din priviri si la care nu tipa niciodata. Nici el la ea.

Andreea

Potrivita la inaltime. Are parul roscat, probabil vopsit, strans cu o bentita asortata. Este emancipata si independenta. Citeste Cosmopolitan indelung si cu multa atentie. E din Brasov dar lucreaza in Bucuresti unde sta singura cu chirie. Vrea sa para sigura pe sine dar nu-i iese.

Adi

Scund si infipt. Poarta sapca si are parul la fel de scurt ca si barba. Genul “Linc” din Prison Break. E imbracat ca un fugitiv cu haine simple si invechite. Nu spune nimic. Ar putea avea o prietena cu piercinguri si/sau tatuaje.

Domnul Alexandru

Trecut de varsta a doua. Par grizonat, fata proaspat barbierita. Palton si pantaloni de stofa. Inainte de ‘89 era unul dintre multii ingineri de la biroul din spatele unei usi capitonate. Regreta timpurile de demult, chiar daca acum e incaltat cu pantofi capitalisti, luciosi, de piele. Nu refuza o mica tarie, indiferent de ora. Pentru un coniac, vermut, bitter, whisky ar face o escala zilnica in drumul de la serviciu catre casa. E casatorit cu o nevasta pe care nu o mai iubeste. Nici nu cred ca a iubit-o vreodata. Nu are copii.

Eduard

Potrivit la inaltime, tuns scurt. A spus doar ‘Buna ziua’ la intrare. Se uita pe geam si din cand in cand la cei din jur. Cand nu se uita pe geam asculta muzica la casti. Cand nu asculta muzica la casti sta cu coatele pe genunchi si cu barbia in palma.

Radu

Tanar jandarm inaltut. Are bratara de aur la mana stanga si un telefon cu poza lui ca wallpaper. Discuta mult cu Lavinia despre cunostintele lor comune. Frecventeaza mai mult ca sigur cluburile din orasul natal – Sighisoara. E placut de fete pentru firea lui dezimvolta si sincera.

— — —

Ce stim :

Lavinia este originara din Sighisoara dar invata la Bucuresti. Pana la facultate e nevoita sa traverseze o magistrala de metrou, drum care o costa o ora din timpul zilnic. Dupa studii ar vrea sa se stabileasca definitiv in capitala.

Andreea coboara in Brasov.

Adi ii cere ziarul lui Eduard si il citeste pagina cu pagina. Scrie des mesaje la telefon si jongleaza cu doua cartele diferite : cosmote si orange pe care le schimba in functie de destinatar.

Domnul Alexandru este pensionar, fost ofiter in politie. Soarbe din cand in cand o sticla palmata de tarie pe care o tine in geanta. Are 2 copii: un licean si un tanar adult. Amandoi sunt bautori, calcand pe urmele tatalui lor. De-abia la pensionare a descoperit ca viata trebuie traita din plin: calatorii si toate nebuniile.

Eduard este usor sociabil. Ofera ciocolata colegilor de compartiment dar e refuzat politicos. La casti asculta super-muzica si din cand in cand iese pe culoar ca sa se dezmorteasca.

Radu este amabil cu Eduard cand cel din urma ii cere instructiuni la coborarea din tren. Se angajeaza pe parcursul calatoriei la conversatie cu Domnul Alexandru aprobandu-l in tot ce spune.

P.S.: La Brasov urca Mihaela, o copila vulgara care citeste captivata “Povesti adevarate”. E ca o carte deschisa, mazgalita cu carioca si cu ceara topita.

De ea nu ne place.

10 motive pentru care nu ar trebui sa va fi placut The Green Mile

Pentru ca este un film lung in care nu se intampla foarte multe.

Pentru ca este un film previzibil (asta se pune 2!)

Este plictisitor.

Pentru ca nu este filmul emotionant pe care il recomanda majoritatea. Singurele lacrimi care mi s-au scurs au fost de dezamagire pentru un film recomandat pe nedrept drept “bun”.

Pentru ca ar fi fost mai tare daca pe scaun, negrului i-ar fi crescut aripi mari, de inger, si ar fi disparut intr-o explozie de lumina.

Pentru ca si daca ar fi fost asa, nu ar fi fost un film cu nimic mai breaz.

Pentru ca zic eu (asta se pune 3!).

La revedere.

Acum mi-am petrecut sfarsitul vietii

Pe scurt si de rau despre “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, (inca!) un film foarte, foarte romanesc.
Stau cu mana in barbie si ma gandesc de ce parte din film sa leg titlul ca sa-mi dea si mie niste sens… dar nu reusesc. Nu reusesc nici daca iau mana din barbie! Dar poate nereusita nu e numai din partea mea, ci si din partea celor responsabili cu realizarea filmului (nu stiu pe cine sa dau vina anume cand ceva nu-mi place in filme – ar trebui sa citesc nomenclatorul de functii / taskuri in cinematografie).
Actorii sunt in regula, pentru niste actori romani. Am niste nominalizari la categoria “Cea mai robotica si fara de interpretare voce”, la categoria “Hai sa exageram cu vulgaritatea ca sa reflectam realitatea” si asa mai departe, dar nu e greu sa-i recunoasteti din film. Necazul e ca greselile astea se repeta de la film romanesc la film romanesc. Nu stiu ce vrea consumatorul de film de la un film romanesc, dar eu unul profit de acest pahar umplut si declar pe propria raspundere ca la urmatorul film .ro la care vad
- nuditate;
-vulgaritate;
-revolutie si ceausescu;
-simboluri trase de par; etc. trebuie sa omor ceva. Ca sa balansez moartea treptata a sufletului la fiecare oftat care-mi este cauzat de vreo scena sau de vreo replica.

Mi-a AJUNS! Mi-a ajuns sa vad realitatea din jur sau din trecut in filme infinite care nu spun nimic. Ca si asta. Film: o insiruire de elemente cheie, asezate chipurile strategic in cadre, care sa induca realitatea de pana-n 89. Din memorie :
- calimara de cerneala,
- “e de la ei”;
- sticlele de 1L de lapte (goale);
- pickupul;
- fierul de calcat, etc.
Uniformele nu se pun ca sunt la vedere (nimic subliminal). Totul asezat intre niste personaje fara personalitate. Seci. S-au scremut atat sa gaseasca o sumedenie de remindere ca sa le ambaleze intr-un subiect fara esenta. Degeaba. Si iarasi, efortul pentru simbolistica (fata la sfarsit pleaca pe vapor – libertate, copii incearca sa omoare broasca cu piatra – asta n-am reusit sa descifrez)

Inca ma intreb. Cum poti sa zici “Stop! Perfect” ca regizor, dupa scena in care, cei 2 fugari ajung la Dunare, si el o intreaba pe ea: “Ai ceva sa-mi spui?”, si ea zice “Nu”. Ce e perfect in scena aia fara rost? Eu as fi zis mai degraba : “Perfect. Taiati-o. Nu intra in film!”. Si cu un mic bonus : “Tu, actor nereusit, tai-o si tu. Daca nu o tai, te tai eu. Tais-toi!”.
Am zis “pe scurt”. Inchei.

De bine: prestatia Dorotheei Petre din rolul Matei Eva. Pacat ca personajul a fost difuz.

Jos Ceausescu! Jos filmele romanesti cliseiforme! Oleeeeee-oleeee-ole-oleeeeeeee!!

PS: Melodia e obsedanta. Inteligenta miscarea.
Si inca ceva : va rog dati naibii microfoanele alea mai incet. Se aude tot! Sunetul de fond e la maxim! Deranjeaza. Sau face parte din “mesaj” ?!?

TV Revelionul

Revelionul acasa. O campanie sustinuta de virusul varicela-zoster prin intermediul … pai … prin intermediul vantului (de unde si numele varsat de vant).

Posturi trecute in revista: TVR1, PROTV, Antena1, Realitatea TV, National TV.
TVR1
O emisiune maraton, un concurs intre provinciile geografice romanesti unde un domn ardelean a castigat un BMW scump si s-a bucurat impreuna cu sotia pe care o tot pupa. Alt domn, la telefon s-a bucurat prin tipete sincere de cei 5000 de euro castigati in urma unei trageri la sorti. Gazde au fost Crina Matei si Catalin Marutza care au mentinut trendul de pe la noi al cuplurilor de prezentatori El+Ea – no chemistry. Poate cu mai multe repetitii. Poate la radio.

RealitateaTV
Un fel de TeoRevelion. Acelasi format de emisiune. Invitati folcloristi, Taraful din Clejani, mai un Bogdan Olteanu cu sotia, mai un Petre Roman cu fiica, un Dan Chisu coprezentator bucatar. Teo nu a avut cum sa greseasca, dar nici nu a avut ocazia sa se auto-depaseasca. Un plus pentru ea – nu stiam ca o arde atat de decent in franceza. Mes omages.

Antena1
Revansa manelistilor. Da. Unde Maia Morgenstern nu stiu ce cauta. Un Marius Moga plictisit, de parca s-ar fi filmat taman in timpul revelionului iar el lipsea de la vreo petrecere cu fete goale gata sa-i danseze in poala pe ritmuri de slagare contemporane. Dar unde i-am revazut pe Nae Lazarescu + Vasile Muraru si pe Jean Constantin. Cred ca singura legatura cu revelioanele de odinioara. Si, cum sa o uite pe amazoana tatuata, deputat PRM, direct de la usa cortului venita, Oana Zavoranu. Aceasta “Iubitule!” a lui Pepe, gazda emisiunii.

NationalTV
Astia cred ca emiteau in direct ce se intampla intr-una dintre Pietele Petrecarete ale Capitalei. I-am trecut in lista ca sa iasa la numaratoare.

PROTV
Am apucat sa vad un Florin Calinescu impreuna cu fostii Chestionari ai Zilei incercand sa faca niste glume cu curve si pesti care frizau bunul simt, ba chiar il si intersectau brutal pe alocuri. Nu am stat mai mult de 10 secunde.

Am mai avut parte de un Basescu pe rol de trambitas al trecerii intre ani. Cu un discurs pur basescian unde am auzit de cel putin 5 ori cuvintele “poporul roman” si cum si-a dorit el, poporul, sa intre in Europa. Si cum asta e victoria lui, a poporului. Te rog!? De cand stie poporul asta ce vrea? Hai zi-o pe-aia dreapta, multumeste acolo catre Bruxelles si lasa-i pe romani cu impresia ca or sa fie primiti cu bratele deschise in nu-stiu-ce tari occidentale. Cu bratele deschise, gata de perchezitie, pentru ca tot hoti, tigani si curve ramanem.

O noapte de revelion in care cea mai tare gluma mi s-a parut aia din reclama la Polar, cand cei 3 dinauntru il cheama pe cel de-afara sa vina “sa inchida cercul polar”. Mult sub revelioanele TVR de prin ‘93-’94 unde pe la 4 AM sperai la un mic striptis stangaci. Si parintii nu aveau unde sa mute postul, pentru ca … nu aveau unde.

Noapte buna, 2007.

Un prim post

De post gust.