Fotografia ca trip II

Simt ca ma sufoc cand nu am suficienta lumina. Si blitzul e doar ca o doza homeopatica de adrenalina in intuneric.

De-asta astept vara, astept zilele lungi, lumina care contureaza trasaturi sau care arde si la 1/1000, astept Soarele generos chiar si cu diafragmele inchise.

Astept revansa culorilor dupa sezonul tern in griuri care desatureaza natural aproape orice compozitie cromatica.

Astept insetat cascadele de lumini, astept dupa-amiezele cu umbre lungi si galbenuri calde pe ziduri.

Astept lumina ca un credincios, ratacit prin agoniile cenusiului difuz. Astept sharpul direct din aparat fara interventii software neortodoxe.

Pana atunci vegetez limitat fotosintetic la f 3.5 si imping zgomotos ISOurile la extrem.

——

ianuarie, februarie 2009