Ziua a Cinspea

Iar am avut insomnie. De data asta m-am bagat in pat la 3. Am adormit dupa 4.
Visam cu ochii inchisi, neadormit, la o injectie cu ceva substanta care sa-ti aduca creierul in stadiu de leguma. Ca o conopida, sa zicem, ca oricum seamana.
Daca vreau sa vegetez 15 minute bag o doza de 2ml de “adormisol” si gata, creierul white-screen. Adormi ca un bebelus. Cred ca de-aici vine si vorba, pentru ca bebelusii nu au la ce sa se gandeasca! Nu au amintiri, experiente si nici serviciu a doua zi.

Ma rog, am adormit greu. Si cu nervi. Si oftand. Si rostogolindu-ma de pe-o parte pe alta. Si intorcandu-ma. Bagand mana sub perna. Am incercat sa numar elene udrea (in loc de oi). Femeia fusese invitata la o emisiune si am ramas in cap cu imaginea fetei ei osoase! Haha!

La prima ora m-am uitat la Allison’s Wall. Un film aparte.

Alb-negru, poate si din cauza asta.

Tot filmul un baietel traumatizat tace. Tatal lui se sinucisese si asta-l redusese la tacere. Mi-a placut linistea in care se desfasoara actiunea. Se aude foarte clar apa de la chiuveta, vantul, se aud pasii pe trotuar.
Dar practic filmul nu se termina. E in genul de filme care te lasa pe tine sa-ti imaginezi mai departe, dupa bunul plac. Numai ca nu mi-au oferit destule detalii pentru un final cu sens. Ma rog, oi fi eu cu capu’.
E bine ca dureaza decat o ora. Este suficient. Uitati-va daca aveti ocazia.

Seara am facut dus. Dupa 15 zile… cred ca am doborat un record!
De obicei fac dus o data pe luna. Ahhahaha!!
Poza cu mine la dus? Nu se face!!!